Grădina persană
Acest tip de grădină este unul dintre cele mai permisive, putând aduce laolaltă statui, piese de mobilier realizate din mozaic, arbori umbroși, și surse de apă care să iasă în evidență, precum iazuri, fântâni arteziene, mini-cascade.
Un element central al acestui tip de grădini este reprezentat de alei, care pot fi de asemenea realizate din mozaic, înconjurate de ghivece din teracotă și plante precum: mirtul, portocalul, lămâiul și speciile de palmieri pitici, sau flori precum: trandafiri, levănțică, geranium, begonii, rozmarin, sau cactuși, respectiv alte plante suculente.
Grădina englezească
Unul dintre ele mai populare tipuri de grădini, ce datează încă din secolul XVII, în care pot apărea o mare diversitate de flori, arbuști și plante și din care nu ar trebui să lipsească trandafirii.
De asemenea, unul dintre elementele definitorii al acestui tip de grădini este gazonul perfect întreținut pentru a conferi un aspect proaspăt și ordonat, acesta ocupând un spațiu între 20 și 60%.
Alte elemente definitorii sunt reprezentate de alei, zonele cu pietriș și gardurile vii, dar se poate veni în completarea decorului și cu fântâni, statui, poduri, bănci, clopote de grădină, vase de ceramică, iazuri ornamentale, căsuțe pentru păsări, mobilier de grădină din fier forjat sau ratan.
Forma joacă un rol distinct într-o grădină în stil englezesc. Stilul traditional este pătrat, dar în prezent, grădina poate fi adaptată la orice formă.Evident că petele de culoare din grădina englezească sunt florile. Clasice pentru grădina englezească sunt plante perene, cum ar fi hibiscus, hortensie, Phlox și cele anuale galbenele și panseluțe.
Grădina franceză
Acest tip de grădină își are originile în secolul XVIII, spațiul fiind dominat de existența unui palat, sau al unei case monumentale, element central în jurul căruia se structurează peisajul.
Culoarea principală este verde, apa și sculpturile reprezintă elemente definitorii, iar aleile sunt îndeosebi acoperite cu pietriș, piatră naturală sau cubică.
Arbuști precum BOJ, lavandă, chiparoși, tisa (de obicei modelați în forme geometrice), sau copaci precum castanul, pinul, plopul, fagul, carpenul, ulmii sau teiul domină peisajul, florile fiind mai puțin reprezentate în acest tip de peisaj (de obicei putem include ciclamen, lalelele, tuberozele, garoafele, iasomia, cineraria, narcisele și crinii.
Grădina mediteraneeană
O grădină mediteraneeană este o gradină în care predomina culori, precum alb, verde, albastru, lila, galben, precum și aleile pavate cu piatră, decorate pe margini cu alb sau albastru, bolte de lemn, vaze impozante din lut sau teracotă, fântâni și felinare.
Peisajul este completat de arbori precum chiparoși, pini, palmieri, măslini, arțari, salcâmi, ulmi, cedri, în general plante care au nevoie de foarte puțină apă pe parcursul anului. Plantele aromatice sau medicinale, așezate în vase pe marginea unor scări, sau chiar plantate în sol reprezintă un element ce poate fi introdus cu succes în decorul acestui tip de grădină.
Grădina japoneză
Grădinile japoneze își are originile în învățătura Zen, fiind sinonimă cu spațiu pentru retragere și relaxare.
Pentru acest tip de grădină nu este nevoie de mult spațiu.
Elementele esențiale sunt reprezentate de apă, plante, pietre, cascade, pomi, felinare și podețe. Vegetația ocupă un rol secundar și poate include: pini, pruni ornamentali, bambus (din care se poate realiza chiar și un gard care să vină în sprijinul conceptului de retragere), nuferi, piersic sau cireș japonez.